Cana Cu Apa Pe Masa De Ajun 96441300

CALENDAR ORTODOX 2018: Tradiţii şi semnificaţii în Ajunul Crăciunului. Ce este interzis să faci pe 24 decembrie dacă vrei să ai belşug în 2019.

AJUNUL CRĂCIUNULUI. Vine Crăciunul, însă înainte de ziua în care ne bucurăm de Naşterea Domnului, pe care o sărbătorim cu daruri sub brad şi cu bucate alese, trebuie să trecem de Ajun. Acesta este momentul în care facem ultimele pregătiri, însă, pe de altă parte, trebuie să ţinem cont de superstiţiile care ne-au rămas moştenire, pentru că totul să ne meargă bine.

1. O superstiție ne învață că în noaptea de Crăciun nu trebuie să deschidem ușa nimănui pentru că ne va zbura norocul din casă.

2. Nu este bine că noaptea de Ajun să te prindă în grajdul plin cu fan şi cu atât mai mult să dormi în fan, pentru că acum boii prind glas omenesc şi povestesc despre Naşterea Domnului, iar acest lucru trebuie să fie ascuns urechilor şi privirii oamenilor.

3. Se spune că pentru a avea noroc, în decursul vieții, nu trebuie să mănânci nimic în ajun de Crăciun. Mai mult, în ziua de Ajun când gospodinele ies prima dată în curte trebuie să adune câteva surcele pe care mai apoi să le împrăștie prin casă, aceste surcele se numesc „pui”.

4. Cei care cresc albine nu trebuie să dea nimic din casă în ziua de Ajun, pentru ca albinelor să le meragă bine și să nu le piardă la roit, conform click.ro.

5. În Ajunul Crăciunului nu se bea rachiu, întrucât se spune că aceasta a fost inventat de diavol, care apoi îşi bate joc de cel ce-l bea, zicând că rachiul are întâietate înainte tuturor bucatelor.

6. Tradiţia spune că în Ajunul Crăciunului nu e bine să te baţi, nici măcar în glumă, cu cineva, căci faci buboaie peste an.

În credinţa populară, sărbătoarea magică a Naşterii Domnului a adus o serie de obiceiuri care sunt respectate cu sfinţenie pentru sănătate şi spor în case. Astfel, în ziua de Ajun, pe 24 decembrie, toate pregătirile pe care le fac gospodinele de la sate au un scop magic: ele vor să stimuleze belşugul casei. 

Cel mai important dintre acestea este pregătirea „copturilor” – turtele, covrigii şi colacii, ce se vor împărţi, fie ca daruri pentru colindători, fie ca ofrandă pentru morţi. În ajunul Crăciunului există superstiţia să nu se bea rachiu, întrucât se spune că aceasta a fost inventat de diavol, care apoi îşi bate joc de cel ce-l bea, zicând că rachiul are întâietate înainte tuturor bucatelor.

Se deschide ciclul celor 12 zile sacre

În Ajunul Crăciunului, pe înserat, în multe sate şi oraşe din ţară începe colindatul, formă străveche de vestire a Naşterii Mântuitorului Iisus, care deschide ciclul celor 12 zile sacre de la cumpăna dintre ani. Din seara Ajunului şi până în zilele Crăciunului, copiii merg la colindat: “Steaua”, “Craii”, “Viflaimul” sunt doar câteva dintre cântecele dedicate sărbătorii. Copiii merg pe la neamuri şi vecini, vestind prin cântecele lor naşterea Pruncului Iisus. Cele mai frecvente cântece de stea au conţinut religios: “Trei păstori se întâlniră”, “O, ce veste minunată”, “Steaua sus răsare”. “Darurile primite de copii – merele, covrigii, nucile ­ sunt ofrande simbolice, cu semnificaţie creştină şi precreştină, exprimând sincretismul datinilor româneşti de la Crăciun. Covrigii şi colăceii sunt simbolul grâului, expresie a rodniciei – dintr-un bob se naşte un spic – dar este concomitent şi “trupul Domnului” din Sfânta împărtăşanie. Prin forma lor rotundă, alături de colacul de Crăciun, ei amintesc de forma discului solar, celebrat prin jertfe alimentare în credinţele precreştine legate de cultul Soarelui, aflat în criză cosmică la solstiţiul de iarnă. Nucile întruchipează, prin miezul lor, Crucea Domnului, iar merele amintesc de răscumpărarea păcatului originar, dar şi de perfecţiunea frumuseţii care învinge timpul”, explică Doină Işfanoni, cercetător etnolog la Muzeul Satului “Dimitrie Gusti” din Capitală.

Ajunul Crăciunului: Daruri pentru colindători

Specialiştii în Etnografie şi Folclor spun că Ajunul este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de Moş Ajun, stăpânul timpului, deţinătorul puterii anului ce vine. Sub influenţa creştinismului, a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş Crăciun, care este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă. Cei doi seamănă ca picăturile apă, sunt buni şi darnici, cutreieră toată lumea şi fac cadouri, mai ales copiilor. Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi, colaci, plăcinte, prăjituri, bomboane şi tot felul de dulciuri, iar Moş Crăciun aduce haine, încălţăminte şi jucării. Conform tradiţiei, Maica Domnului, fiind pe cale să nască, cere adăpost lui Moş Ajun. Acesta, motivând că e un om sărac, o refuză, îndrumând-o spre fratele său mai bogat, Moş Crăciun. Moş Crăciun era stăpânul staulului unde au stat Iosif şi Maria când s-a născut Iisus. Moş Ajun păzea noaptea vitele şi a mers de i-a spus lui Crăciun că Maria stă să nască. Moş Crăciun a trimis-o astfel pe nevasta sa să o moşească pe Maria. După naştere, el l-a aşezat pe Iisus sub un măr şi a început să culeagă fructe pe care le azvârlea de bucurie la toţi copiii care treceau pe acolo. De aici, şi obiceiul ca Moş Crăciun să vina cu daruri la copilaşi.

SĂRBĂTORI RELIGIOASE pe 24 decembrie

Ortodoxe 
Sf. Cuv. Mc. Eugenia (Ajunul Crăciunului)

Greco-catolice 
Sf. m. Eugenia. Ajunul Nașterii Domnului. Post și ajun

Romano-catolice 
Ss. Strămoși ai lui Isus; Tarsila, fc.

Ajunul Crăciunului este ziua de pregătire pentru întâmpinarea marelui praznic împărătesc al Nașterii Domnului. Este o zi deosebită din punct de vedere liturgic, de asemenea, această ultima zi din Postului Crăciunului este zi de post mai aspru, deoarece se ajunează până seara.

Postul de astăzi amintește și de postul ținut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, erau botezați și împărtășiți pentru prima dată cu Sfintele Taine, în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare.

În aceasta zi de pregătire pentru întâmpinarea praznicului Nașterii Domnului există rânduieli liturgice speciale. În Ajunul Crăciunului se citesc Ceasurile Împărătești și se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia. Caracteristica principală a Ceasurilor Împărătești este lecturarea unor scrieri din Apostol și Evanghelie care pregătesc și fac mai bine cunoscut praznicul de a doua zi.

Numele acestora vin de la faptul că în vechime ele erau citite în Biserica „Sfânta Sofia” din Constantinopol, unde asista și împăratul. De asemenea, numele lor amintește și de faptul că sunt rânduite în ajunul marilor Praznice Împărătești ale Crăciunului, Bobotezei și Învierii Domnului.

În ultima zi a Postului Crăciunului, preotul umblă pe la casele credincioșilor cu icoana Nașterii Domnului, spre a vesti marele praznic al Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria.

Tot pentru a aduce vestea cea bună a Nașterii Domnului vin și colindătorii în Ajun, asemănându-se îngerilor și păstorilor care au vestit Minunea din Betleemul Iudeii.

Sfânta Cuvioasă Mucenică Eugenia este pomenită în calendarul creștin ortodox în 24 decembrie.

Sfânta Eugenia s-a născut la Roma, în secolul al III-lea, într-o familie ce făcea parte din aristocrația romană a vremii. Tatăl său a fost numit prefect în cetatea Alexandria din Egipt. Aici Sfânta Eugenia a descoperit scrierile Sfântului Apostol Pavel și s-a convertit la creștinism.

A fugit de acasă și împreună cu doi slujitori a intrat într-o mănăstire de călugări, pretinzând că este famen. A dus o viață de asceză deosebită. 
Tatăl Sfintei Eugenia, descoperind noua viață a fiicei sale, s-a botezat în credința creștină. Au fost uciși împreună, în timpul prigoanei dezlănțuite de împăratul roman Galeriu (305-311).

Loading...