Hepta2191080 1024x683

România ocupă primele locuri în mai multe clasamente privind cele mai rezistente bacterii, potrivit celui mai recent raport privind rezistenţa microbiană al ECDC (Centrul European de Control şi Prevenţie a Bolilor). Asta înseamnă un număr mult mai mare de infecţii pe care nu le putem trata sau pentru care avem opţiuni limitate de tratament.

  • În fiecare an, în jur de 670.000 de europeni iau o infecţie cu bacterie rezistentă la antibiotice.
  • 33.000 dintre aceşti oameni mor ca o consecinţă directă a acestor infecţii.
  • În fiecare zi, unu din 15 pacienţi internaţi într-un spital european ia o infecţie asociată actului medical (nosocomială).
  • Având şi o gravă problemă de raportare şi de control al infecţiilor intraspitaliceşti, România este campioană la cele mai rezistente dintre bacterii.
  • Pentru a limita rezistenţa la antibiotice, cu toţii putem şi ar trebui să punem umărul.

Bacterii de două ori mai rezistente
decât în Europa

Astfel, la E.coli cu rezistenţă combinată la
trei tipuri de antibiotice, rezistenţa în România este de 7,2%, faţă de 6,2%
media UE/Spaţiul Economic European.

La
infecţiile cu Klebsiella pneumoniae,
România raportează o rezistenţă la fluorochinolone de 57,4% faţă de 31,6% media
europeană.

Este şi mai
grav însă dacă ne uităm la infecţiile cu Klebsiella pneumoniae rezistentă la
toate cele trei clase de antibiotice. Acolo avem o medie mai mult decât dublă
faţă de cea a Uniunii Europene: 46,3%,
faţă de 19,6% (România faţă de UE/SEE).

Citeste si :  Știrea care ne-a scăpat despre rezultatele PISA: copiii săraci din România nu mai pot visa. Suntem pe locul II în UE la procentul de elevi cu rezultate scăzute

În termeni laici, o infecţie cu
klebsiella pneumoniae are de două ori mai multe şanse să te omoare în România
decât în vestul Europei.

România este
pe prima poziţie în cazul infecţiilor cu Pseudomonas aeruginosa rezistente la
mai multe clase de antibiotice: 49,4% faţă de 12,8%.

Harta infecţiilor cu Pseudomonas

Proporţia
cazurilor de acinetobacter rezistent la tratamenteste de 88,1% în cazul României, faţă de 36,2% media europeană.

Deşi la această specie nu suntem
chiar pe primul loc la nivel european, dăm totuşi unele dintre cele mai urâte
infecţii cu acinetobacter, una dintre superbacteriile încadrate de Organizaţia
Mondială a Sănătăţii la categoria risc major.

Cel mai
alarmant dintre nuanţele de roşu colorează România şi pe harta stafilococului
auriu rezistent la meticilină (MRSA): avem o rezistenţă de 43% faţă de 16,4%
media europeană. Acest stafilococ (MRSA) se găseşte, de obicei, în spitale şi
de cele mai multe ori este rezistent şi la alte medicamente.

Harta stafilococului auriu

Rezistenţa la antibiotice, o problemă de care suntem responsabili cu toţii

Ce înseamnă,
de fapt, toate aceste date?

Rezistenţa
la antibiotice este o problemă care depinde de mulţi factori, dar şi de fiecare
dintre noi: de la şefii sănătăţii publice până la fiecare pacient care alege
sau nu să abuzeze de aceste medicamente.

Citeste si :  A fost cutremur! Romania s-a cutremurat noaptea trecuta. Ce magnitudine s-a inregistrat

Dacă în cazul altor medicamente nu
putem influenţa direct eficienţa tratamentului, la antibiotice, ceea ce face
comunitatea este aproape la fel de important precum ceea ce fac medicii şi
substanţele în sine.

Studiile au
arătat deja că rezistenţa la antibiotice este legată direct de consumul abuziv
şi iraţional de antibiotice. Ca să punem umărul la ţinerea sub control a
acestei probleme, putem alege:

  • să nu luăm niciodată antibiotice
    după ureche, ci doar la indicaţia medicului
  • să luăm reţeta cu antibiotic exact
    cât şi cum ne este indicat de medicul specialist, nu mai mult, nu mai puţin
  • să nu insistăm să primim antibiotic
    de la medic
  • să nu tratăm răceala comună cu un
    antibiotic.

Răceala
comună este o infecţie virală, iar antibioticele se pot lupta numai cu
bacteriile, nu cu virusurile. Chiar şi aşa milioane de români iau antibiotice
ca să se trateze de răceală.

În plus,
putem preveni anumite infecţii optând pentru vaccinare, ceea ce poate reduce,
iarăşi, consumul nenecesar de antibiotice, la care suntem printre fruntaşii
Europei.

Ce ar trebui să facă autorităţile?

Fără
antibiotice, ne-am putea întoarce la era “preantibiotică”, atunci când erau
imposibile chimioterapia, transplantul, terapia intensivă şi alte proceduri
medicale. Bolile produse de bacterii s-ar împrăştia şi ar ucide tot mai mulţi
oameni.

Citeste si :  România țara tuturor posibilităților. BMW îndesat în dubă pe străzile din Suceava

Un
angajament politic nu mai este doar o opţiune, ci un imperativ.

Aceste date
recent publicate de ECDC arată că, deşi problema rezistenţei la antibiotice
este de mult cunoscută, măsurile luate sunt insuficiente şi ameninţarea e tot
mai reală.

Ca să
limiteze rezistenţa, medicii pot şi ar trebui:

  • să prescrie antibiotice numai atunci
    când acestea sunt necesare
  • să comunice mai atent cu pacientul
    despre cum trebuie luat un anume antibiotic
  • să ofere antibioticul specific, când
    este posibil, şi nu unul de spectru larg (pentru că acestea tind să creeze mai
    multe probleme la capitolul rezistenţă).

Spitalele
pot şi ar trebui să angajeze medici infecţionişti şi epidemiologi care să aibă
responsabilitatea folosirii corecte a antibioticelor la nivelul spitalelor, să
implementeze ceea în străinătate se numește “stewardship al antibioticelor”, un
soi de program prin care să fie gardieni ai consumului de antibiotice.

De asemenea,
spitalele au răspunderea controlului şi prevenţiilor infecţiilor nosocomiale:
de la curăţenia în saloane şi pe holuri până la asumarea bunelor practici ca
spălatul mâinilor, folosirea echipamentelor de unică folosinţă, respectarea
circuitelor etc.

Din păcate,
în România, bacteriile sunt de multe ori mai rezistente decât determinarea
sistemului şi a comunităţii de a le veni de hac.

Loading...